În Belgia, ţara în care scandalurile legate de corupţie şi de
trucarea unor partide în spatele cărora stăteau asociaţii de pariuri,
mai mult sau mai puţin legale, din Extremul Orient, s-a ajuns la
concluzia că însuşi statul federal este pus în pericol de aceşti
indivizi.
"Faptul că poţi scăpa nepedepsit nu este un semn bun pentru
cetăţenii noştri. Dacă nişte infractori conduc o afacere criminală de la
zeci de mii de kilometri distanţă sub nasul nostru, cum putem pretinde
că societatea oferă şanse tuturor cetăţenilor ei?"
Este arhicunoscut faptul că Belgia a fost de mai multe ori în pragul
desfiinţării sale politice, regiunea Flandria, superbogată şi
superindustrializată, unde populaţia vorbeşte flamanda, un dialect al
limbii olandeze, dorind cu ardoare independenţa.
În concluzie, Parlamentul de la Bruxelles a numit şase senatori
francofoni şi neerlandezi care să supravegheze felul în care îşi fac
treaba Poliţia, Justiţia şi Procuratura. Mai mult decât atât, s-a propus
înfiinţarea unui departament de poliţie care să se ocupe exclusiv de
jocurile de noroc, care să includă fotbalul, dar şi ciclismul într-o a
doua etapă.
Totul a început în 2005
Acum patru ani, Parchetul s-a autosesizat după ce se pariaseră sume
neobişnuit de mari pe meciuri care, în mod normal nu ar fi trezit nici
măcar interesul publicului local, darămite al fanilor români şi, cu atât
mai puţin, al celor indonezieni, tailandezi sau taiwanezi, acolo unde
s-au aruncat pe piaţă nişte sume cu mai multe zerouri. Acele meciuri
implicau mai multe echipe, dar două se repetau cu obstinaţie: Lierse şi
FC Metz (Franţa), cu menţiunea că justiţia franceză nu a mers pe această
linie, Hexagonul fiind mult mai interesat să zdrobească violenţa decât
mafia pariurilor. Unul dintre pionii acestei afaceri a fost şi românul
Marius Mitu, care a şi recunoscut că a participat la trucarea unor
partide.
Bucata lui Mitu
Jucătorii echipei belgiene de fotbal Lierse, care au acceptat să facă
blaturi, printre ei numărându-se şi românul Marius Mitu, nu au primit
doar bani pentru noncombat, fiind ameninţaţi cu moartea şi şantajaţi de
mafia chineză a pariurilor sportive. Preşedintele clubului Lierse, Leo
Theyskens, a declarat că jucatorii care au trucat meciurile sunt doar "mici pioni" în acest scandal.
"Jucătorii au fost manipulaţi cu uşurinţă şi au fost
victimele unor abuzuri. Sunt sigur că marii strategi, adevăraţii
vinovaţi, vor fi rapid identificaţi şi pedepsiţi, în interesul
fotbalului", a afirmat oficialul de la Lierse, care spune că
principalul vinovat în acest scandal este fostul antrenor Paul Put,
demis în noiembrie 2005. Anchetele jurnalistice din Belgia au arătat că
Put încasa câte 75.000 de euro pentru fiecare meci trucat, bani pe care
îi împărţea ulterior cu fotbaliştii implicaţi.
Cine intră în joc, trebuie să joace
Publicaţia "Provinciale Zeeuwse Courant" scrie că jucătorii care au
acceptat iniţial să participe la trucarea meciurilor, printre care şi
Mitu, au fost şantajaţi în momentul în care au dorit să renunţe la
aranjamente. "Din declaraţiile jucătorilor de la Lierse a
reieşit clar faptul că asupra lor nu au fost făcute doar presiuni de
ordin psihic, ci şi ameninţări concrete. Este cazul lui Cliff Mardulier,
care a fost ameninţat cu o armă de foc după meciul Lierse-Anderlecht,
disputat pe 18 februarie 2005, potrivit mărturiei tatălui său în
cotidianul "De Standaard".
Lierse ar fi trebuit să piardă la o diferenţă mare de scor
acel meci, însă scorul a fost egal, 1-1", scrie "Provinciale Zeeuwse
Courant". Suspiciunile de blat din campionatul Belgiei planează
asupra a 17 partide, opt dintre acestea fiind disputate de Lierse.
Acestea au făcut obiectul unor mize de aproximativ 600.000 de euro, în
timp ce miza medie pentru un meci din campionatul Belgiei este de 30.000
de euro. Paul Put, care preluase conducerea tehnică a formatiei
Mouscron după ce a fost demis de la Lierse, a fost concediat, vineri, ca
urmare a implicării sale în acest scandal de corupţie. După ce Leo
Theyskens l-a catalogat ca fiind "figura centrală" a
scandalului, Paul Put l-a acuzat pe oficialul de la Lierse că a fost tot
timpul la curent cu această afacere. Aranjamentele se făceau la
ordinele chinezului Ye Zheyun, un om de afaceri implicat în pariurile
sportive.
"A ştiut totul despre înţelegerea cu chinezul Ye", a
spus Put. La rândul său, Theyskens a afirmat că Paul Put a încercat
să-l atragă în înţelegerea cu Ye, însă a refuzat şi l-a catalogat pe
fostul antrenor de la Lierse ca fiind "un criminal de calibru".
Mitu a fost nevoit s-o şteargă englezeşte din regatul belgian, a
ajuns în Ucraina, la Metalurg Doneţk, s-a mutat prin Grecia, la Xanthia,
ultima dată fiind înregimentat de răposatul Progresul Bucureşti.
Un chinez pe nume Ye
Mitu nu a fost arestat, dar destule persoane au fost reţinute de poliţie
pentru cercetări şi, ulterior, eliberate. Atenţie, aceste persoane erau
prezente la anumite meciuri, în calitate de simpli spectatori. Ce
făceau aceşti oameni în tribune? Unul dintre ei a acceptat să se
destăinuie unui jurnalist de la Derniere Heure. Iată, pe scurt,
interviul realizat de confratele belgian.
"Ye" înseamnă "I"
- Cum aţi ajuns să comentaţi meciuri pentru site-uri de pariuri chinezeşti?
- Simplu. Prin nişte cunoştinţe. Un amic, student la Liege, mi-a propus
acest job. Această persoană era însărcinată cu repartizarea
"observatorilor" la nişte meciuri la care primise ordin să trimită
oameni.
- Comentariul era remunerat, bănuiesc...
- Da, primeam 150 de Euro per partidă şi, cum acopeream cam două meciuri
pe săptămână, făceam destui bani cât să duc o viaţă decentă în calitate
de student. Mai era şi bursa, mai primeam câte ceva de la părinţi, mie
mi se părea că era foarte onorabil. Abia acum, că mă întrebaţi, realizez
că toţi cei recrutaţi erau studenţi...
- Cât timp aţi făcut acest job şi de ce aţi renunţat?
- Până să izbucnească afacerea Ye, cam şase luni de zile. Nu-mi pusesem
niciun fel de întrebări asupra originii banilor, eram doar mulţumit că
aceştia îmi intră în cont la momentul stabilit. Eu credeam că ceea ce
fac eu acolo contribuie, pur şi simplu, la completarea unui site care-şi
doreşte să fie cât mai atractiv pentru marele public. De altfel, nici
nu văd ceva ilegal în asta. Dar, după ce scandalul Ye a monopolizat
mass-media, mai mulţi prieteni, care ştiau cu ce mă ocupam, mi-au trimis
extrase din ziare, multe dintre acele articole vorbind şi de anumiţi
indivizi care făceam cam ceea ce făceam şi eu în beneficiul nu unui site
de sport, ci în al mafiei pariurilor. În acel moment am decis să iau o
pauză.
- În ce consta treaba Dvs?
- Era o treabă super simplă. Imediat ce meciul începea, eram sunat de pe
un număr ascuns şi trebuia să descriu, obligatoriu în mandarină, ceea
ce se petrecea pe teren. Asta, în linii mari, nu mi se cereau detalii de
genul "au un vârf împins", "se apără departe de poartă" etc. Trebuia să
precizez care echipă atacă, să precizez că atacul a sfârşit într-un aut
de poartă banal sau să precizez că s-a marcat. Nici măcar nu cunosc
numele acestui site, mi s-a spus doar că este administrat din Franţa şi
că este în limba chineză. Din ceea ce auzeam la telefon, mai multe
persoane comunicau în cantoneză, de data aceasta, cu corespondenţii din
teren. Eu ştiu şi cantoneza şi pot să vă spun că li se cereau cam
aceleaşi lucruri ca şi mie. Aparent, nimic extraordinar. Pe urmă, aceste
comentarii erau postate pe site.
- Se mai practică încă?
- Da, cunosc persoane care continuă să facă această muncă dar, vă repet,
nu este nimic ilegal. Să vă explic... Este ca şi cum Dvs, ca ziarist,
vă duceţi la un miting unde nişte cetăţeni extrem de agresivi scandează
lozinci împotriva guvernului. Evident, Dvs trimiteţi o corespondenţă
ziarului la care lucraţi în care veţi preciza, mai mult ca sigur, că
este vorba de câteva sute sau de câteva mii de demonstranţi. Cineva
anume va folosi această informaţie care va ajunge acolo unde trebuie,
iar forţele de ordine vor şti exact câţi oameni să trimită, cum să fie
echipaţi aceştia etc. Repet, sunteţi colaborator al guvernului fără să
va daţi seama. Iar Dvs nu aţi făcut, de fapt, decât să vă faceţi jobul
de ziarist. Atenţie mare, pentru care sunteţi plătit şi pentru care
plătiţi impozit. Pentru a mia oară, Dvs făceaţi un lucru legal. La fel
şi eu. Am fost arestat, alte câteva zeci de persoane împreună cu mine
şi, ulterior, eliberaţi cu toţii. De ce? Pentru că nu puteam fi acuzaţi
de nimic. Este legal să ai corespondenţi în teren pe care să-i plăteşti.
- Bine... Atunci în ce constă smecheria?
- Nu ştiu nici eu exact, dar pot să vă spun ce mi s-a comunicat. Pe căi
neoficiale, desigur. Spre exemplu, o echipă gazdă atacă... atacă...
atacă. Scorul rămâne 0-0, deşi oricum gazdele aveau cotă mică pentru
victorie. N-are niciun rost să pariezi sume mici pe surprize, toată
ţeapa constă în a paria sume mari pe cote mici. Acolo, câştigul este
garantat. Pe de altă parte, dacă o faci "live", cota este sensibil mai
bună.
- Bun, hai să spunem că este aşa cum spuneţi Dvs. Dar, cum puteţi fi
sigur că acea echipă superfavorită care atacă, domină, presează etc va
marca golul izbăvitor?
- Evident, nu poţi fi sigur. Dar, procentul, şi este studiat, este cam
de 70% pentru ca acel gol să vină. Dacă pariezi sume mari pe 10 partide,
să zicem, la care scorul este egal, vei câştiga la şapte dintre ele.
Per ansamblu, eşti pe un plus considerabil. sigur, sunt zile când nu-ţi
iese nimic, altele la care poţi câştiga şi 100%. Dar, oamenii aceştia
gândesc pentru ani de zile de acum înainte, ei ştiu foarte bine că jobul
este rentabil.
- Şi totuşi, transpiră.
- Păi da, pentru că unii se zgârcesc şi vor totul. Atunci, îşi depăşesc
aria de manevră şi încearcă să racoleze şi pe alţii. De obicei, se
începe cu portarii... Oricum, ca idee generală, cineva, la un moment
dat, vrea mai mult de 70%. Acesta este începutul sfârşitului, după
părerea mea.
- De ce ar alege chinezii competiţia noastră? Să fim sinceri, sunt ligi mult mai interesante din acest punct de vedere.
- Dar, cine spune asta? În China se pariază pe orice, inclusiv pe planul
francezilor de a trimite un om pe Marte. Având în vedere că americanii
au estimat la 50 de ani această posibilitate, pentru francezi va fi
vorba de 100 de ani. Cu siguranţă, nimeni nu va mai fi în viaţă atunci.
Dar, nu poţi potoli plăcerea omului de a paria. Iar aici este vorba
într-un fel sau altul de a ghici viitorul, chestie la care chinezii se
consideră nişte maeştri.
- O ultimă întrebare. De ce aţi ales anonimatul? La urma urmei, nu aţi
făcut cine ştie ce dezvăluiri extraordinare. Vă este teamă pentru viaţa
Dvs?
- Nu, absolut deloc. Eu nu sunt decât un copil inocent. Problema este că
aici comunitatea chineză este foarte puternică şi ar putea pune
probleme familiei mele. Spre exemplu, este posibil să fie respinşi la
interviuri pentru angajare. Dar, să se ajungă până la execuţii în stil
USA sau Sicilia, exclus. Pe de altă parte, uitaţi-vă bine şi spuneţi-mi
şi mie concluzia Dvs. Aceste zvonuri despre acest domn Ye, pe care-l
puteţi la fel de bine scrie aşa cum se citeşte, I, au apărut acum patru
ani şi mai bine. Ce rezultate a adus marea anchetă pe care a declanşat-o
statul belgian?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu