marți, 13 ianuarie 2015

Uite cum se câştigă garantat un pariu pe un meci de fotbal

În Belgia, ţara în care scandalurile legate de corupţie şi de trucarea unor partide în spatele cărora stăteau asociaţii de pariuri, mai mult sau mai puţin legale, din Extremul Orient, s-a ajuns la concluzia că însuşi statul federal este pus în pericol de aceşti indivizi.
"Faptul că poţi scăpa nepedepsit nu este un semn bun pentru cetăţenii noştri. Dacă nişte infractori conduc o afacere criminală de la zeci de mii de kilometri distanţă sub nasul nostru, cum putem pretinde că societatea oferă şanse tuturor cetăţenilor ei?"
Este arhicunoscut faptul că Belgia a fost de mai multe ori în pragul desfiinţării sale politice, regiunea Flandria, superbogată şi superindustrializată, unde populaţia vorbeşte flamanda, un dialect al limbii olandeze, dorind cu ardoare independenţa.
În concluzie, Parlamentul de la Bruxelles a numit şase senatori francofoni şi neerlandezi care să supravegheze felul în care îşi fac treaba Poliţia, Justiţia şi Procuratura. Mai mult decât atât, s-a propus înfiinţarea unui departament de poliţie care să se ocupe exclusiv de jocurile de noroc, care să includă fotbalul, dar şi ciclismul într-o a doua etapă.


Totul a început în 2005

Acum patru ani, Parchetul s-a autosesizat după ce se pariaseră sume neobişnuit de mari pe meciuri care, în mod normal nu ar fi trezit nici măcar interesul publicului local, darămite al fanilor români şi, cu atât mai puţin, al celor indonezieni, tailandezi sau taiwanezi, acolo unde s-au aruncat pe piaţă nişte sume cu mai multe zerouri. Acele meciuri implicau mai multe echipe, dar două se repetau cu obstinaţie: Lierse şi FC Metz (Franţa), cu menţiunea că justiţia franceză nu a mers pe această linie, Hexagonul fiind mult mai interesat să zdrobească violenţa decât mafia pariurilor. Unul dintre pionii acestei afaceri a fost şi românul Marius Mitu, care a şi recunoscut că a participat la trucarea unor partide.

Bucata lui Mitu


Jucătorii echipei belgiene de fotbal Lierse, care au acceptat să facă blaturi, printre ei numărându-se şi românul Marius Mitu, nu au primit doar bani pentru noncombat, fiind ameninţaţi cu moartea şi şantajaţi de mafia chineză a pariurilor sportive. Preşedintele clubului Lierse, Leo Theyskens, a declarat că jucatorii care au trucat meciurile sunt doar "mici pioni" în acest scandal.
"Jucătorii au fost manipulaţi cu uşurinţă şi au fost victimele unor abuzuri. Sunt sigur că marii strategi, adevăraţii vinovaţi, vor fi rapid identificaţi şi pedepsiţi, în interesul fotbalului", a afirmat oficialul de la Lierse, care spune că principalul vinovat în acest scandal este fostul antrenor Paul Put, demis în noiembrie 2005. Anchetele jurnalistice din Belgia au arătat că Put încasa câte 75.000 de euro pentru fiecare meci trucat, bani pe care îi împărţea ulterior cu fotbaliştii implicaţi.

Cine intră în joc, trebuie să joace


Publicaţia "Provinciale Zeeuwse Courant" scrie că jucătorii care au acceptat iniţial să participe la trucarea meciurilor, printre care şi Mitu, au fost şantajaţi în momentul în care au dorit să renunţe la aranjamente. "Din declaraţiile jucătorilor de la Lierse a reieşit clar faptul că asupra lor nu au fost făcute doar presiuni de ordin psihic, ci şi ameninţări concrete. Este cazul lui Cliff Mardulier, care a fost ameninţat cu o armă de foc după meciul Lierse-Anderlecht, disputat pe 18 februarie 2005, potrivit mărturiei tatălui său în cotidianul "De Standaard".
Lierse ar fi trebuit să piardă la o diferenţă mare de scor acel meci, însă scorul a fost egal, 1-1", scrie "Provinciale Zeeuwse Courant". Suspiciunile de blat din campionatul Belgiei planează asupra a 17 partide, opt dintre acestea fiind disputate de Lierse. Acestea au făcut obiectul unor mize de aproximativ 600.000 de euro, în timp ce miza medie pentru un meci din campionatul Belgiei este de 30.000 de euro. Paul Put, care preluase conducerea tehnică a formatiei Mouscron după ce a fost demis de la Lierse, a fost concediat, vineri, ca urmare a implicării sale în acest scandal de corupţie. După ce Leo Theyskens l-a catalogat ca fiind "figura centrală" a scandalului, Paul Put l-a acuzat pe oficialul de la Lierse că a fost tot timpul la curent cu această afacere. Aranjamentele se făceau la ordinele chinezului Ye Zheyun, un om de afaceri implicat în pariurile sportive.
"A ştiut totul despre înţelegerea cu chinezul Ye", a spus Put. La rândul său, Theyskens a afirmat că Paul Put a încercat să-l atragă în înţelegerea cu Ye, însă a refuzat şi l-a catalogat pe fostul antrenor de la Lierse ca fiind "un criminal de calibru".
Mitu a fost nevoit s-o şteargă englezeşte din regatul belgian, a ajuns în Ucraina, la Metalurg Doneţk, s-a mutat prin Grecia, la Xanthia, ultima dată fiind înregimentat de răposatul Progresul Bucureşti.

Un chinez pe nume Ye


Mitu nu a fost arestat, dar destule persoane au fost reţinute de poliţie pentru cercetări şi, ulterior, eliberate. Atenţie, aceste persoane erau prezente la anumite meciuri, în calitate de simpli spectatori. Ce făceau aceşti oameni în tribune? Unul dintre ei a acceptat să se destăinuie unui jurnalist de la Derniere Heure. Iată, pe scurt, interviul realizat de confratele belgian.

"Ye" înseamnă "I"


- Cum aţi ajuns să comentaţi meciuri pentru site-uri de pariuri chinezeşti?

- Simplu. Prin nişte cunoştinţe. Un amic, student la Liege, mi-a propus acest job. Această persoană era însărcinată cu repartizarea "observatorilor" la nişte meciuri la care primise ordin să trimită oameni.

- Comentariul era remunerat, bănuiesc...
- Da, primeam 150 de Euro per partidă şi, cum acopeream cam două meciuri pe săptămână, făceam destui bani cât să duc o viaţă decentă în calitate de student. Mai era şi bursa, mai primeam câte ceva de la părinţi, mie mi se părea că era foarte onorabil. Abia acum, că mă întrebaţi, realizez că toţi cei recrutaţi erau studenţi...

- Cât timp aţi făcut acest job şi de ce aţi renunţat?

- Până să izbucnească afacerea Ye, cam şase luni de zile. Nu-mi pusesem niciun fel de întrebări asupra originii banilor, eram doar mulţumit că aceştia îmi intră în cont la momentul stabilit. Eu credeam că ceea ce fac eu acolo contribuie, pur şi simplu, la completarea unui site care-şi doreşte să fie cât mai atractiv pentru marele public. De altfel, nici nu văd ceva ilegal în asta. Dar, după ce scandalul Ye a monopolizat mass-media, mai mulţi prieteni, care ştiau cu ce mă ocupam, mi-au trimis extrase din ziare, multe dintre acele articole vorbind şi de anumiţi indivizi care făceam cam ceea ce făceam şi eu în beneficiul nu unui site de sport, ci în al mafiei pariurilor. În acel moment am decis să iau o pauză.

- În ce consta treaba Dvs?

- Era o treabă super simplă. Imediat ce meciul începea, eram sunat de pe un număr ascuns şi trebuia să descriu, obligatoriu în mandarină, ceea ce se petrecea pe teren. Asta, în linii mari, nu mi se cereau detalii de genul "au un vârf împins", "se apără departe de poartă" etc. Trebuia să precizez care echipă atacă, să precizez că atacul a sfârşit într-un aut de poartă banal sau să precizez că s-a marcat. Nici măcar nu cunosc numele acestui site, mi s-a spus doar că este administrat din Franţa şi că este în limba chineză. Din ceea ce auzeam la telefon, mai multe persoane comunicau în cantoneză, de data aceasta, cu corespondenţii din teren. Eu ştiu şi cantoneza şi pot să vă spun că li se cereau cam aceleaşi lucruri ca şi mie. Aparent, nimic extraordinar. Pe urmă, aceste comentarii erau postate pe site.

- Se mai practică încă?

- Da, cunosc persoane care continuă să facă această muncă dar, vă repet, nu este nimic ilegal. Să vă explic... Este ca şi cum Dvs, ca ziarist, vă duceţi la un miting unde nişte cetăţeni extrem de agresivi scandează lozinci împotriva guvernului. Evident, Dvs trimiteţi o corespondenţă ziarului la care lucraţi în care veţi preciza, mai mult ca sigur, că este vorba de câteva sute sau de câteva mii de demonstranţi. Cineva anume va folosi această informaţie care va ajunge acolo unde trebuie, iar forţele de ordine vor şti exact câţi oameni să trimită, cum să fie echipaţi aceştia etc. Repet, sunteţi colaborator al guvernului fără să va daţi seama. Iar Dvs nu aţi făcut, de fapt, decât să vă faceţi jobul de ziarist. Atenţie mare, pentru care sunteţi plătit şi pentru care plătiţi impozit. Pentru a mia oară, Dvs făceaţi un lucru legal. La fel şi eu. Am fost arestat, alte câteva zeci de persoane împreună cu mine şi, ulterior, eliberaţi cu toţii. De ce? Pentru că nu puteam fi acuzaţi de nimic. Este legal să ai corespondenţi în teren pe care să-i plăteşti.

- Bine... Atunci în ce constă smecheria?
- Nu ştiu nici eu exact, dar pot să vă spun ce mi s-a comunicat. Pe căi neoficiale, desigur. Spre exemplu, o echipă gazdă atacă... atacă... atacă. Scorul rămâne 0-0, deşi oricum gazdele aveau cotă mică pentru victorie. N-are niciun rost să pariezi sume mici pe surprize, toată ţeapa constă în a paria sume mari pe cote mici. Acolo, câştigul este garantat. Pe de altă parte, dacă o faci "live", cota este sensibil mai bună.

- Bun, hai să spunem că este aşa cum spuneţi Dvs. Dar, cum puteţi fi sigur că acea echipă superfavorită care atacă, domină, presează etc va marca golul izbăvitor?

- Evident, nu poţi fi sigur. Dar, procentul, şi este studiat, este cam de 70% pentru ca acel gol să vină. Dacă pariezi sume mari pe 10 partide, să zicem, la care scorul este egal, vei câştiga la şapte dintre ele. Per ansamblu, eşti pe un plus considerabil. sigur, sunt zile când nu-ţi iese nimic, altele la care poţi câştiga şi 100%. Dar, oamenii aceştia gândesc pentru ani de zile de acum înainte, ei ştiu foarte bine că jobul este rentabil.

- Şi totuşi, transpiră.
- Păi da, pentru că unii se zgârcesc şi vor totul. Atunci, îşi depăşesc aria de manevră şi încearcă să racoleze şi pe alţii. De obicei, se începe cu portarii... Oricum, ca idee generală, cineva, la un moment dat, vrea mai mult de 70%. Acesta este începutul sfârşitului, după părerea mea.

- De ce ar alege chinezii competiţia noastră? Să fim sinceri, sunt ligi mult mai interesante din acest punct de vedere.

- Dar, cine spune asta? În China se pariază pe orice, inclusiv pe planul francezilor de a trimite un om pe Marte. Având în vedere că americanii au estimat la 50 de ani această posibilitate, pentru francezi va fi vorba de 100 de ani. Cu siguranţă, nimeni nu va mai fi în viaţă atunci. Dar, nu poţi potoli plăcerea omului de a paria. Iar aici este vorba într-un fel sau altul de a ghici viitorul, chestie la care chinezii se consideră nişte maeştri.

- O ultimă întrebare. De ce aţi ales anonimatul? La urma urmei, nu aţi făcut cine ştie ce dezvăluiri extraordinare. Vă este teamă pentru viaţa Dvs?

- Nu, absolut deloc. Eu nu sunt decât un copil inocent. Problema este că aici comunitatea chineză este foarte puternică şi ar putea pune probleme familiei mele. Spre exemplu, este posibil să fie respinşi la interviuri pentru angajare. Dar, să se ajungă până la execuţii în stil USA sau Sicilia, exclus. Pe de altă parte, uitaţi-vă bine şi spuneţi-mi şi mie concluzia Dvs. Aceste zvonuri despre acest domn Ye, pe care-l puteţi la fel de bine scrie aşa cum se citeşte, I, au apărut acum patru ani şi mai bine. Ce rezultate a adus marea anchetă pe care a declanşat-o statul belgian?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Blogger Templates